O zi neagră

Etichete

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

frigiderul

Ca să scap de gura neveste-mi, am tulit-o dis-de-dimineată pe lac, la pescuit.N-am reușit să prind mare lucru, nici măcar banalul peștișor de aur… Ba, din contră, peștii se învățaseră să-mi mănânce râmele fără să se agațe, iar apoi, ca sa-mi facă în ciuda, făceau tumbe de bucurie pe deasupra apei… 

Mi-a cam pierit pofta de pescuit… așa că m-am dus la un bar. De necaz… să prind și io barem ceva, macar o bere.  N-a durat mult și, vorba ceea, cine n-are noroc la pescuit are în dragoste, am agățat în mrejele mele de Cassanova trecut de prima tinerețe o tipă „bine”. Era o brunetă frumușică, cu statura atletică și tenul măsliniu-bronzat, curațica și toată numai zâmbet fermecător. 

Am discutat noi așa o vreme, însa berea incepuse deja  să mi se cam urce la cap…  când tipa mi-a spus că e agentă comerciala și vinde frigidere. Cică ea e capabilă să facă orice pentru un frigider de felul ăsta… 

– Chiar orice ? am intrebat-o cu subînțeles.

– Absolut orice, mi-a spus cu convingere, străfulgerându-mă cu ochii ei albaștrii și senini ca cerul de primavara. E un frigider cu totul deosebit, a continuat ea, pur și simplu sunt îndrăgostita nebunește de el… 

Și tot așa, din vorbă în vorbă și după încă vreo câteva beri, nu știu cum, da’ i-am semnat actele pentru un frigider de ăsta. Aveam deja un frigider relativ destul de nou și n-aveam defel nevoie de încă unul, da’ dacă zicea că face orice pentru el…  Mi-a lăsat pe un bilețel numărul ei de telefon și-am  stabilit ferm să ne întâlnim a doua zi, că zicea că în seara aia nu poate, că musai trebuie să treacă pe la o matușă de-a ei, care era grav bolnavă la pat și trage să moară. Apoi a plecat , luându-și zborul ca o pasare-n noapte…

Am rămas singur la masă și, după înca vreo două beri – să sărbătoresc evenimentul -, timp în care mă tot minunam de norocul care dăduse peste mine și făcându-mi planuri care mai de care mai pline de fantezii de tot felul pentru aventura de mâine cu agenta, am plecat și eu, cam pe două cărări, însă fericit… 

Pe drumul către casă, stând înfundat în scaunul taxiului ce gonea pe strada pustie și întunecoasă, îmi tot băteam capul cum o să-i explic nevestei că avem nevoie de un frigider nou. La urma urma urmei și frigiderele se mai strică…  N-a mai fost nevoie însă de nici un fel de explicații, caci soția m-a întâmpinat înca de pe pe pragul ușii cu cuvintele ce nu prevesteau nimic bun: 

– Știi, dragule, mă gândeam dacă ne-am putea permite un frigider nou… 

Pe când eram la pescuit peștișori de aur și tipe brunete, un tip venise acasă la nevasta-mea și, din vorbă în vorbă, cumpărase și ea un frigider… 

A fost cea mai neagră zi din viața mea. Cred că voi renunța definitiv la pescuit și mă apuc de vânătoare… 

Cetățeanul Turmentat,

apropritar și nembru Turmy Hebdo

 

 

Anunțuri

Moroșteața

Etichete

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

morosteata

Pentru un orășean, viața la țară pare idilică, paradisiacă…  Natură, aer curat… Așa o fi, nu zic ba. Asta dacă n-ar fi strigoii…  Da’ nu atât de morții care se fac strigoi le e frică celor de la țara, cât mai ales de moroștețe;  astea-s niște duhuri care intra in animale, cel mai adesea in pisici, și se bagă in grajduri și sug laptele vacilor și oilor. Mare belea moroștețele astea !…

Acuma, drept să vă spun, io unul n-am văzut niciodata o moroșteața de asta, da’ vecinu’ meu, Monu, care are o stană  cu vreo 200 de oi, un grajd cu două vaci și un porc, zice c-a văzut multe. N-am văzut in viața mea un om mai speriat de moroștețe ca Monu !

Intr-o vreme aveam o mâța pe care o țineam să-mi mai prinda din șoarecii care-mi bântuiau stâna. Intr-o zi am văzut-o spânzurata intr-un par lângă grajdul lui Monu…

–  Monule, ce dracu’ făcuși ? Mi-ai spânzurat mâța!

–  Ce mâță, Ghiță ? mi-a spus Monu sigur pe el. Era moroșteața, fir-ar a dracu ! Am prins-o in grajd la vaca mea…

Era inutil să-i explic Monului că mâța era mâța mâța și nu moroșteața. Nu m-ar fi crezut și n-aș fi făcut decât să mă cert cu el. Cum să fi putut el pricepe că mâța era in calduri si  bântuise pe la grajdul lui din dor de imperechere ?

Astă vară au venit nepotii lui Monu de la oraș – sunt copiii unei fete de-a lui care e măritata cu-n poștaș – să stea la el in vacanța de vară. Toți trei sunt in clasele primare, ca i-a avut unul dupa altul…  Dracii de copii s-au tot jucat prin jurul sălașului lui Monu și, intr-o zi, au găsit o roată veche de tractor, aruncată de rea de un alt vecin. S-au tot jucat ei așa cu ea, iar când s-au săturat, au vârat-o in grajd. Seara, când Monu a venit să mulgă vaca, a dat cu ochii de roată. Tiii !… ce s-a mai necajit…

–  Moroșteața ! Moroșteața ! urla cât il ținea gura.

Văzând totuși că moroșteața nu mișca, și-a mai venit in fire. Apoi a luat-o, a dus-o in pădure și-a aruncat-o intr-o râpă.

A doua zi, dracii de copii au găsit roata și iarași au vârat-o in grajd.

Când a văzut-o Monu, n-a mai iertat-o. S-a apucat s-o ardă cu lampa cu care pârjolea poricii, da’, cum scotea un  fum inecăcios, până la urmă s-a mulțumit s-o spânzure lângă grajd, ca pe mâța mea. Apoi a dus-o iarăși la râpă.

Ziua următoare, de parcă ar fi facut-o intenționat, copiii au dibuit roata și-au vârât-o iarăși in grajd.

De data asta, Monu meu a legat-o fedeleș cu funia in grajd și-a chemat popa…

Acuma, vă las pe voi, dragi cititori, să vă inchipuiți cum arata  o slujbă religioasă ținută intr-un grajd, pentru exorcizarea unei roți de tractor…

Intâmplarea, pe lângă comicul ei, are și-o doză de tristețe, caci s-a intâmplat in realitate.

Ce spuneți, vă mai place viața la țară ?

Gheorhe Radu Ciobanu,

baci la stâna Turmy Hebdo