Etichete

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

frigiderul

Ca să scap de gura neveste-mi, am tulit-o dis-de-dimineată pe lac, la pescuit.N-am reușit să prind mare lucru, nici măcar banalul peștișor de aur… Ba, din contră, peștii se învățaseră să-mi mănânce râmele fără să se agațe, iar apoi, ca sa-mi facă în ciuda, făceau tumbe de bucurie pe deasupra apei… 

Mi-a cam pierit pofta de pescuit… așa că m-am dus la un bar. De necaz… să prind și io barem ceva, macar o bere.  N-a durat mult și, vorba ceea, cine n-are noroc la pescuit are în dragoste, am agățat în mrejele mele de Cassanova trecut de prima tinerețe o tipă „bine”. Era o brunetă frumușică, cu statura atletică și tenul măsliniu-bronzat, curațica și toată numai zâmbet fermecător. 

Am discutat noi așa o vreme, însa berea incepuse deja  să mi se cam urce la cap…  când tipa mi-a spus că e agentă comerciala și vinde frigidere. Cică ea e capabilă să facă orice pentru un frigider de felul ăsta… 

– Chiar orice ? am intrebat-o cu subînțeles.

– Absolut orice, mi-a spus cu convingere, străfulgerându-mă cu ochii ei albaștrii și senini ca cerul de primavara. E un frigider cu totul deosebit, a continuat ea, pur și simplu sunt îndrăgostita nebunește de el… 

Și tot așa, din vorbă în vorbă și după încă vreo câteva beri, nu știu cum, da’ i-am semnat actele pentru un frigider de ăsta. Aveam deja un frigider relativ destul de nou și n-aveam defel nevoie de încă unul, da’ dacă zicea că face orice pentru el…  Mi-a lăsat pe un bilețel numărul ei de telefon și-am  stabilit ferm să ne întâlnim a doua zi, că zicea că în seara aia nu poate, că musai trebuie să treacă pe la o matușă de-a ei, care era grav bolnavă la pat și trage să moară. Apoi a plecat , luându-și zborul ca o pasare-n noapte…

Am rămas singur la masă și, după înca vreo două beri – să sărbătoresc evenimentul -, timp în care mă tot minunam de norocul care dăduse peste mine și făcându-mi planuri care mai de care mai pline de fantezii de tot felul pentru aventura de mâine cu agenta, am plecat și eu, cam pe două cărări, însă fericit… 

Pe drumul către casă, stând înfundat în scaunul taxiului ce gonea pe strada pustie și întunecoasă, îmi tot băteam capul cum o să-i explic nevestei că avem nevoie de un frigider nou. La urma urma urmei și frigiderele se mai strică…  N-a mai fost nevoie însă de nici un fel de explicații, caci soția m-a întâmpinat înca de pe pe pragul ușii cu cuvintele ce nu prevesteau nimic bun: 

– Știi, dragule, mă gândeam dacă ne-am putea permite un frigider nou… 

Pe când eram la pescuit peștișori de aur și tipe brunete, un tip venise acasă la nevasta-mea și, din vorbă în vorbă, cumpărase și ea un frigider… 

A fost cea mai neagră zi din viața mea. Cred că voi renunța definitiv la pescuit și mă apuc de vânătoare… 

Cetățeanul Turmentat,

apropritar și nembru Turmy Hebdo

 

 

Anunțuri