Moroșteața

Etichete

copii, duhuri, exorcizare, idilic, intamplare reala, joaca, mata, morosteata, morti, natura, oi, orasean, padure, paradisiac, pisici, popa, porci, rapa, roata, roata de tractor, slujba religioasa, soareci, spanzurat, speriat, stana, strigoi, tara, vaci, vecin, viata, viata la tara

Pentru un orășean, viața la țară pare idilică, paradisiacă…  Natură, aer curat… Așa o fi, nu zic ba. Asta dacă n-ar fi strigoii…  Da’ nu atât de morții care se fac strigoi le e frică celor de la țara, cât mai ales de moroștețe;  astea-s niște duhuri care intra in animale, cel mai adesea in pisici, și se bagă in grajduri și sug laptele vacilor și oilor. Mare belea moroștețele astea !…

Acuma, drept să vă spun, io unul n-am văzut niciodata o moroșteața de asta, da’ vecinu’ meu, Monu, care are o stană  cu vreo 200 de oi, un grajd cu două vaci și un porc, zice c-a văzut multe. N-am văzut in viața mea un om mai speriat de moroștețe ca Monu !

Intr-o vreme aveam o mâța pe care o țineam să-mi mai prinda din șoarecii care-mi bântuiau stâna. Intr-o zi am văzut-o spânzurata intr-un par lângă grajdul lui Monu…

–  Monule, ce dracu’ făcuși ? Mi-ai spânzurat mâța!

–  Ce mâță, Ghiță ? mi-a spus Monu sigur pe el. Era moroșteața, fir-ar a dracu ! Am prins-o in grajd la vaca mea…

Era inutil să-i explic Monului că mâța era mâța mâța și nu moroșteața. Nu m-ar fi crezut și n-aș fi făcut decât să mă cert cu el. Cum să fi putut el pricepe că mâța era in calduri si  bântuise pe la grajdul lui din dor de imperechere ?

Astă vară au venit nepotii lui Monu de la oraș – sunt copiii unei fete de-a lui care e măritata cu-n poștaș – să stea la el in vacanța de vară. Toți trei sunt in clasele primare, ca i-a avut unul dupa altul…  Dracii de copii s-au tot jucat prin jurul sălașului lui Monu și, intr-o zi, au găsit o roată veche de tractor, aruncată de rea de un alt vecin. S-au tot jucat ei așa cu ea, iar când s-au săturat, au vârat-o in grajd. Seara, când Monu a venit să mulgă vaca, a dat cu ochii de roată. Tiii !… ce s-a mai necajit…

–  Moroșteața ! Moroșteața ! urla cât il ținea gura.

Văzând totuși că moroșteața nu mișca, și-a mai venit in fire. Apoi a luat-o, a dus-o in pădure și-a aruncat-o intr-o râpă.

A doua zi, dracii de copii au găsit roata și iarași au vârat-o in grajd.

Când a văzut-o Monu, n-a mai iertat-o. S-a apucat s-o ardă cu lampa cu care pârjolea poricii, da’, cum scotea un  fum inecăcios, până la urmă s-a mulțumit s-o spânzure lângă grajd, ca pe mâța mea. Apoi a dus-o iarăși la râpă.

Ziua următoare, de parcă ar fi facut-o intenționat, copiii au dibuit roata și-au vârât-o iarăși in grajd.

De data asta, Monu meu a legat-o fedeleș cu funia in grajd și-a chemat popa…

Acuma, vă las pe voi, dragi cititori, să vă inchipuiți cum arata  o slujbă religioasă ținută intr-un grajd, pentru exorcizarea unei roți de tractor…

Intâmplarea, pe lângă comicul ei, are și-o doză de tristețe, caci s-a intâmplat in realitate.

Ce spuneți, vă mai place viața la țară ?

Gheorhe Radu Ciobanu,

baci la stâna Turmy Hebdo